Il visez. Este atat de departe. Ploua cu suferinta, totul este atat de gri… Inainte viata era atat de colorata, un rosu aprins ma cuprindea de fiecare data cand il vedeam… El vroia doar sa ma redea mie ca sa pot fi a lui… De ce nu am inteles ca tot ce-l inconjoara este iubire?  M-a lasat sa zbor. Acum mi-e frica sa ma intorc. Mi-e frica de visul meu…

Anunțuri

Am crezut in el din prima clipa in care am privit in ochii lui. Am vazut sensibilitate si sinceritate. As retrai ultimul an la nesfarsit. Sa pot sa-i spun cat de mult am gresit si ca inca il mai iubesc. Mereu imi reprosa ca-l iubesc datorita ochilor lui verzi. Avea dreptate. Il adoram. Viata era asa frumoasa vazuta prin ochii lui… Acum totul e gri…

Mi-as dori sa raman in ochii lui…

N-o sa uit  niciodata cand mi-a spus aceste cuvinte. La propriu mi s-a oprit respiratia. Era pentru prima oara cand simteam asa ceva, cand aceste cuvinte m-au tulburat. Pentru mine nu sunt doar cuvinte, sunt vise. Am ramas nemiscata zece minute. Cu o seara inainte realizasem cat eram de indragostita de el. Ii si marturisisem cu cateva ore inainte, de fapt mai mult mie, ce simt pentru el. El nu m-a auzit. Intr-un fel eram rasuflata ca am rostit cele doua cuvinte atat de incet incat d-abia ma auzisem si eu. Credeam ca era prea devreme, ca nu eram pregatita pentru astfel de sentimente atat de curand… Trecusera zece zile de cand avusesem prima intalnire. In momentul acesta se implineste un an… Un an de cand m-a privit in ochii si mi-a spus ‘Te Iubesc’.

Si Eu Te Iubesc, Alex…

Au trecut zece zile de cand ne-am despartit. Caut motive sa-l uit dar nu reusesc.  Simt cum ma transform in piatra… Nu vreau sa plang, nu vreau sa fiu slaba. Asa am fost toata viata. Mi-as dori sa ma trezesc undeva departe si sa nu-mi amintesc nimic, sa pot sa zambesc din nou sincer…